masticáţie

masticáţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. masticáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. masticáţiei; pl. masticáţii, art. masticáţiile (sil. -ţi-i)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • masticaţie — MASTICÁŢIE, masticaţii, s.f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinţilor şi al muşchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  masticáţie s. f. (sil. ţi e), art.… …   Dicționar Român

  • masticator — MASTICATÓR, OÁRE, masticatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care serveşte la masticaţie, care se referă la masticaţie. ♢ Muşchi masticator = fiecare dintre muşchii situaţi între cele două maxilare, care pun în mişcare falca inferioară. 2. s.n. Maşină …   Dicționar Român

  • masticare — MASTICÁRE, masticări, s.f. Acţiunea de a mastica şi rezultatul ei; masticaţie. – v. mastica. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  masticáre s. f., g. d. art. masticării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • buccinator — BUCCINATÓR, buccinatori, s.m. Muşchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  buccinatór s. m., pl. buccinatóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • maseter — MASETÉR, maseteri, adj. (În sintagma) Muşchi maseter (şi substantivat, n.) = fiecare din cei doi muşchi fixaţi la un capăt pe maxilarul inferior şi cu celălalt pe arcada zigomatică, cu rol important în masticaţie. – Din fr. masséter. Trimis de… …   Dicționar Român

  • masticaţiune — MASTICAŢIÚNE s.f. v. masticaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • salivă — SALÍVĂ s.f. Lichid apos şi puţin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care serveşte la formarea şi la înghiţirea bolului alimentar, umezeşte şi spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat.… …   Dicționar Român

  • tahifagie — TAHIFAGÍE s.f. Faptul de a mânca repede. – Din fr. tachyphagie. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  tahifagíe s. f., art. tahifagía, g. d. tahifagíi, art. tahifagíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”